Cetatea de la Pacuiul lui Soare

 

1. Cetatea de la Păcuiul lui Soare

 

  Păcuiul lui Soare este o insulă pe Dunăre, aflată la 9 km în aval de localitatea constănțeană Ostrov,  județul Constanța. La extremitatea nordică a insulei se află ruinele unei cetăți medievale care a fost construită conform istoricilor între anii 971-976 de către militarii împăratului bizantin Ioan I Tzimiskes.

  Cetatea bizantină de la Păcuiul lui Soare a fost descoperită de arheologul Pamfil Polonic în anul 1896, iar conform specialiștilor este al doilea sit ca marime din tară, după Ulpia Traiana Sarmisegetusa.

  În zilele noastre, doar 10-15% din suprafața cetății mai poate fi văzută, restul fiind acoperită de apă.

   Primele cercetări arheologice au fost inițiate aici, în anul 1956, de către un colectiv de specialiști, condus de Ion Nestor. Cercetările vor fi continuate de către Petre Diaconu, cercetător la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti, despre care se spune că este părintele arheologiei bizantine din România.

  Conform istoricilor, la sfârșitul secolului al X lea, odată cu recucerirea de către Imperiul bizantin a regiunii Dunării de Jos, pe insula de la Păcuiul lui Soare este construită o fortificație, având ca principal rol, apărarea graniței Imperiul Bizantin. Acestă necesitate a apărut ca urmare a confruntărilor dintre trupele împăratului bizantin Ioan I Tzimiskes şi trupele kieviene conduse de cneazului Sviatoslav. Trupele slavilor kieveni se deplasau pe apa dinspre gurile Dunării și amenințau teritoriile Imperiului Bizantin, aflate la sud de fluviu.

  Rolul cetății bizantine de la Păcuiul lui Soare trebuie văzut ca un centru zonal al flotei Imperiului Roman de Răsărit, cu rol în controlul navigației pe Dunăre și de protecție prin intermediul flotei, a Cetății Durostorum (actualul oras Silistra din Bulgaria).

  In perioada de construcție a cetății de la Păcuiul lui Soare, cetatea Durostorum era capitala provinciei (themei) bizantine, cunoscută în izvoarele literare și sigilografice, sub numele de Paristrion sau Paradounavon.

   In anul 976 odată cu moartea împăratului Ioan I Tzimiskes, stăpânirea bizantină asupra Cetății de la Păcuiul lui Soare este înlăturată, aceasta trecând sub stăpânire bulgară. Ulterior, în anul 1001, bizantinii recuceresc teritoriile pierdute în fata bulgariilor, inclusiv Dobrogea de sud, iar aceste teritorii trec din nou sub ocupație bizantină.

  În iarna anului 1047/1048 are loc marea invazie a pecenegilor, războinici de neam turcic veniți din stepele Asiei. Acum triburile pecenegilor, conduse de khanul Tyrach trec Dunărea, pe gheață și atacă teritoriile bizantine aflate la sud de Dunăre. Cetatea de la Păcuiul lui Soare este și ea atacată și suferă distrugeri.

   După înfrângerea și retragerea pecenegilor cauzată și de o molimă care s-a abătut asupra acestora, cetatea este reconstruită de bizantini și cunoaste cu anumite intermitențe, o perioadă înfloritoare până în prima jumătate a secolului al-XV-lea.

  În perioada 1420-1430 cetatea bizantină de la Păcuiul lui Soare este părăsită pentru totdeauna, unii specialiști punând acest lucru pe seama expansiunii Imperiului Otoman. Acest lucru poate fi adevărat în contextul cuceririi Constantinopolului de către turci, la 29 mai 1453, dată de la care Imperiul Roman de Răsărit încetează să mai existe.

  Istoricul și arheologul Petre Diaconu, pe baza analizei izvoarelor scrise ( Alexiada Anei Comnena, listele eparhiale, actele notarilor genovezi din Pera, portulanele vremii) şi arheologice ( puternica vieţuire cu caracter civil din secolele XI-XV ), a emis ipoteza că la Păcuiul lui Soare a fiinţat celebra localitate dunăreană Vicina, important centru comercial de la Dunărea de Jos, precum şi sediul unei mitropolii.

  Importanța Cetații Vicinei, constă în faptul că mitropolia de aici, în anul 1359, dă Țarii Românești pe Preasfințitul Iakynth, mitropolit de Vicina și primul arhiereu al Țari Romanești.

   Dar acestă ipoteză nu este însă susținută de toti specialiștii, existînd divergențe în acest sens. Însuși marele istoric Nicolae Iorga plasează Cetatea Vicinei undeva între Isaccea și Tulcea, unde există un braț al Dunării numit, chiar Vicina.

   În lipsa unor dovezi arheologice certe, orice localizare a Vicinei, numai în unor probe indirecte, respectiv în baza relatării Annei Comnena din lucrarea acesteia Alexiada, rămîne un mister.

  Cu atât mai mult cu cât, nu se poate argumenta încă necesitatea existenței a două mitropolii aflate pe teritoriul bizantin atât de aproape una de cealaltă. Între Cetatea de la Păcuiul lui Soare si orasul bulgaresc Silistra (vechea Cetate a Durostorumului), unde este certificată arheologic și documentar existența unei mitropolii, distanța este de numai 20 km.

  Misterul Cetății de la Păcuiul lui Soare și al Vicinei, deopotrivă, va continu să existe și pentru generațiile următoare.