Samca Samodiva

 

Samca Samodiva- creatură a nopții

  Samca Samodiva este un termen care vine din slavă şi poate fi tradus ca Zâna cea Rea. În folclorul sud–slavic (bulgăresc), Samodiva este un demon virgin, un fel de iele, o fecioară blondă şi foarte palidă, cu ochii înfricoşători.

   Samca este un personaj al legendelor românești, un spirit necurat, mai înfiorător şi mai periculos decât zburătorul: ia forma de femeie în pielea goală, cu părul despletit, până la călcâie, cu ochii strălucitori ca stelele.

  Ea este de asemenea asociată în mai multe legende cu Sfârșitul Lumii, cu hedonismul, sexul și plăcerile carnale. Ea le apăre în vis tinerilor miri în încercarea de a-i face să păcătuiască și să își însele proaspetele neveste.

  Acest demon, se arată la sfârșitul lunii, în nopțile cu lună plină.

  În legendele românești, Samca Samodiva, apare sub forma unei fecioare dar poate să ia și forma unor animale: în chip de porc, în chip de câine, în chip de pisică, în chip de cioară și în chip de păianjen mare și negru.

  Samca are 19 nume: Vestitia, Navadaraia, Valnomia, Sina, Nicosda, Avezuha, Scorcoila, Tiha, Miha, Grompa, Slalo, Necauza, Hatavu, Hulila, Huva, Ghiana, Gluviana, Prava și Samca.

  Pentru a se apăra de Samca, oamenii trebuie să îi scrie toate cele 19 nume pe un perete al casei sau trebuie să convingă un om bătrân să scrie un descântec, pe care să-l poarte asupra lor.

  Acest descântec va face însă ca Samca să se ducă la cel care l-a scris, iar dacă acesta este un om bătrân, Samca nu îi va face rău, ci doar îl va face să scrâșnească din dinți în somn. Se mai spune ca Samca nu se poate apropia de casele unde numele ei sunt scrise.

  La Păcuiul lui Soare, legenda spune că Samodiva trăieşte în apele Dunării, poate chiar în scorbura unui copac scufundat. Ea îi îneacă pe cei care se apropie prea mult de ruine sau care încearcă să dea de urma comorii, despre care se spune, că s-ar afla pe fundul apei…

  Pescarii din zona Ostrovului spun că la miez de noapte, în nopțile cu lună plină, Samca Samodiva iese din Dunăre şi merge pe insula de la Păcuiul lui Soare, în cetate, unde pedepseşte pe oricine are curajul să se plimbe noapte printre ruine.  Potrivit legendei, Samca aruncă cu sfere de foc, care după ce îl trăznesc pe muritor, se plimbă apoi ore bune pe malul insulei, până când se întorc înapoi la stăpâna lor…

  Legenda a fost reînviată în anului 2021, când utilizatorii unei platforme sociale au raportat că un spirit malefic atribuit lui Samca cutreieră cimitirele și drumurile de țară în timpul nopții, atacând cu violență trecătorii. Numeroase morți și crime nerezolvate au fost atribuite acestui spirit-Samca de-a lungul ultimilor ani, însă niciuna nu s-a dovedit reală.

  Cetatea bizantină de la Păcuiul lui Soare, un punct major de inflexiune al istoriei românilor, a sfârșit prin a fi înghițită de apele Dunării, ducând cu ea în adâncuri o sumedenie de enigme cutremurătoare.

Citește ,,Legenda Cetății Păcuiul lui Soare,, accesând linkul de mai jos:

https://neluadrianparaschiv.blogspot.com/2023/12/nelu-adrian-paraschiv-legenda-cetatii.html?fbclid=IwAR1WWwRGXqpQY-2zQXidezWNgr4vGKlodnAmGIjo1c5YnjC8865HmWXH2o0

              fragment din ,,CETATEA PACUIUL LUI SOARE,,

 

Vrăjitorul și-a ținut cuvântul! Înainte să moară, Teodora și-a văzut iubitul. Acum este rândul fetei.

Blestemul este aruncat, iar sufletul fetei aparține, pentru o mie de ani șamanului, acelui vrăjitor din neamul pecenegilor.

După moartea trupului, sufletul fetei nu a urcat nici la cer și nu a coborât nici sub pământ, în iad. Sufletul fetei a rămas prizonier în apele Dunării, acolo unde ea își găsise  sfârșitul. Nimeni nu stie dacă din cauza blestemului sau datorită iubirii pe care fata o poartă tânărului Soare.

Sufletul fetei, rămas captiv între apele fluviului, a devenit o umbră, un duh chinuit de suferința găsirii iubitului pierdut.

Oamenii locului spun că fata a devenit o Samcă, adică un duh de care muritorii trebuie să se ferească.

,,Samca Samodiva este o umbra, o creatură a nopții,, spun cu teamă, facându-și cruce bătrânii din satul Galița, de lângă mănăstirea Dervent.

Legenda spune că, atunci când tânărul Soare și-a aruncat crucea în apele Dunării, aceasta s-a rupt și din ea ea căzut bucata de lemn din toiagul Sfântului Apostol Andrei. Dar bucata de lemn- deși numai cât unghia de mare- nu a plutit pe apele fluviului, ci s-a scufundat în apă…cu forța bolovanului care se prăvălește din munte. Iar atunci, când lemnul când a atins fundul apei, pământul a simțit greutatea cerului.

Se pare că sfântului, înduioșat de credința tânărului Soare și de iubirea tinerei fete, i s-a făcut milă de sufletul Teodorei. Așa că Sfântul Andrei a rupt o parte din blestemul aruncat asupra fetei.

Pescarii de la Dunăre povestesc că, în nopțile de toamnă cu lună plină, atunci când liniștea se așterne peste apă și maluri, sufletul fetei iese din adâncurile apelor. Atunci, somnii cei mari care o slujesc pe Teodora, îi deschid calea, iar sufletul acesteia se ridică din apa  Dunării. În asemenea nopți, oamenii au vazut în lumina lunii, umbra unei fete în rochie albă care se plimbă pe malurile insulei, printre zidurile cetății de la Păcuiul lui Soare.

Pescarii spun că acest duh care cutreieră malurile insulei, privește în depărtare vapoarele care trec pe apele Dunării. Ei cred că acum fata își caută iubitul. Teodora îl caută pe Soare!

Cei care au avut curajul să-și petreacă nopțile de toamnă pe malurile insulei povestesc că, pe nisipul plajei, în lumina lunii, au văzut uneori urme de pași. Iar urmele pașilor arată că talpa piciorului șchioapătă puțin și pășește doar pe vârful degetelor… poate de teamă ca nu cumva să strivească Sărutul!

Dar blestemul aruncat asupra Teodorei nu va fi veșnic. Povestea spune că, atunci când se vor împlini cei o mie de ani, sufletul fetei va urca la cer, unde aceasta își va regăsi iubitul.  

Tot atunci, se va dezvălui unui pescar și comoara din corabia scufundată iar cursul Dunării se va schimba și va scoate la iveală vechea cetate acoperită de ape.  

 

***

Citește ,,Legenda Cetății Păcuiul lui Soare,, accesând linkul de mai jos:

https://neluadrianparaschiv.blogspot.com/2023/12/nelu-adrian-paraschiv-legenda-cetatii.html?fbclid=IwAR1WWwRGXqpQY-2zQXidezWNgr4vGKlodnAmGIjo1c5YnjC8865HmWXH2o0