Respect domnule Tutuianu !

 

                               Respect domnule Țuțuianu !

 

   Uneori, fie pe faleza brațului Borcea, fie pe străzile centrului vechi din Călărași, la ceas de seară, poți vedea un domn care se plimbă agale, însoțit de un cățel.

  Domnul în cauză, se plimbă ținându-și mâinile la spate, puțin aplecat către față, mergând în ritmul cățelului, oprindu-se adesea și asteptând ca acesta să termine de mirosit diversele lucruri interesante pentru un caine.

   Mulți dintre oamenii cu care se întâlnește, îl salută cuvincios, iar unii dintre ei se opresc câteva clipe pentru a-i stânge respectos mâna și a schimba câteva cuvinte cu dânsul.

  Cei mai mulți dintre aceștia, sunt persoane trecute de o anumită vârstă, precum domnul despre care vorbim.

  Totul la acest domn, de la atitudine, până la vorbă, arată demnitate, inspira respect și tradează acea politețe a unor vremuri vechi, apuse, pe care o regăsești doar prin cărțile bibliotecilor.

  Acum cateva zile, am trecut și eu pe lângă dânsul și chiar am fost puțin încurcat neștiind cum să-l salut. Să-i spun; ,,bună ziua domnule profesor ...sau să-i spun... bună ziua domnule primar ? ,,

  O mare dilemă pentru mine, întrucât acest domn, a fost atât primar al Călărașiului, dar mi-a fost și profesor cu mulți ani în urmă.

  Așa că i-am spus simplu: ,,bună ziua domnule Țuțuianu !,,

 Dar astăzi, un cunoscut mi-a spus o poveste frumoasă, în timp ce priveam cu acesta câteva mâțe care se jucau pe o alee.

-,,Vezi aceste pisici, trei sau patru parcă, sunt ale domnului Țuțuianu.

Acesta, le-a găsit abandonate, rănite și înfometate.

Toate aveau nevoie de ajutor și îngrijire. Iar domnul Țuțuianu le-a acordat și îngrijire și mâncare și adăpost.

Le-a dus și la veterinar, le-a plătit tratamentul, le-a vaccinat și sterilizat și în final le-a adoptat.

Le-a oferit adăpost chiar în casa lui, dar ziua le mai lasă afară, să se bucure de soare și să se joace.

La început pisicuțele erau speriate și fugeau de oameni, le era frică. Acum ele vin la oameni dacă sunt chemate și au învațat să se joace.

Același lucru s-a întâmplat și cu cățelul care îl însoțește permanent în plimbarea zilnică, pe domnul Țuțuianu.

Și acesta a fost abandonat, fiind găsit rătăcind speriat, pe străzi.

Și pe cățel, domnul Țuțuianu, l-a dus la veterinar, l-a îngrijit și l-a adoptat.,,

Această poveste frumoasă mi-a fost spusă de către un om dezinteresat care mi-a declarat că el nu este nici măcar iubitor de animale.

La finalul conversației, și eu am spus că îl cunosc pe domnul Țuțuianu, declarând cu mândrie: ,,domnul Țuțuianu a fost profesorul meu !,,

Asemenea lucruri mici, poate fără însemnătate pentru mulți dintre noi, dau valoare unui om mare.

Respect, domnule Țuțuianu !